“Doamne dă-mi să întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi.
Învredniceşte-mă să mă dau întru totul Sfintei Voii Tale.
În tot ceasul acestei zile povăţuieşte-mă şi ajută-mă în toate.
Toate câte le voi auzi şi mi se vor întâmpla în această zi, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare, că pentru toate este Sfântă voia Ta.
În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi simţămintele.
În toate întâmplările neprevăzute, fă să nu uit că totul este trimis de Tine.
Doamne învaţă-mă să mă port cu dreptate şi înţelepciune cu toţi fraţii mei, să nu tulbur şi să nu supăr pe nimeni.
Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei şi toate câte mi se vor întâmpla în această zi cu pace în suflet.
Doamne, călăuzeşte-mi voia mea şi învaţă-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc, să rabd, să iert şi să iubesc. Amin.”
"In persoana sfantului prin disponibilitatea sa in relatii, prin extrema sa atentie fata de celalalt, prin promptitudinea cu care se daruie lui Hristos, umanitatea este tamaduita si innoita. Cum se manifesta in mod concret aceasta umanitate innoita? Sfantul lasa sa se intrevada fata de fiecare fiinta umana un comportament plin de delicatete, de transparenta, de puritate in ganduri si in sentimente. Delicatetea sa se rasfrange chiar si asupra animalelor si a lucrurilor, pentru ca in tot si in toate el vede un dar al iubirii lui Dumnezeu si pentru ca nu vrea sa raneasca aceasta iubire tratand aceste daruri cu nepasare si indiferenta. El respecta pe fiecare om si fiecare lucru si daca un om sau chiar un animal sufera, el le arata o compasiune profunda." (Parintele Staniloae)
Toaca si clopotele
Cenuşă vând
Mi-e coşul gol de mult nu ai mai pus
în el vreun rod
o poamă cât de-amară
şi singur m-ai lăsat dar singur nu-s
sunt trup şi îmi trag umbra
de o sfoară
Printre zăpezi croitu-mi-am un drum
ce s-a topit
şi-a ars sub el podeaua
cos fulg cu fulg o aripă de scrum
cenuşă vând să-ţi cumpăr Doamne
neaua
La sufletul acesta răstignit
mă uit pieziş
prin sticla vălurită
a lacrimii în care-am aţipit
preţ de un plâns pe-o piatră
însorită
Şi rup târziu din urlet o fâşie
îngustă
ca un ţipăt ce mă strânge:
când plouă peste lume dă-mi şi mie
un strop curat
de-aghiasmă
ori de sânge
În ochii mei se duce o luptă cu privirea,
Îţi caut Chipul Veşnic în toate din afară,
Dar urc pe trepte false si gust doar rispirea
În timp ce floarea clipei se scutură amară…
Atunci mă iei de mână, m-aduci pe-ngusta-Ţi cale,
Şi necuprins mi-e totul! Ce aripi largi îmi cresc!
Aprinzi în mine doruri şi umpli cupe goale,
Dar cine bea cu mine, din oameni câţi iubesc?
Şi iarăşi stau la masă, cu Tine impreună…
Un suflet şi-o Lumină a tainicelor gânduri,
Ce, toate, pe hârtie, din voia Ta, se-adună,
Semnând cu lacrimi grele, nescrise,-atâtea rânduri…
Iertare Îţi cer, Doamne
Iertare Îţi cer, Doamne, că astăzi stau deoparte
Şi fug de tot ce-mi pare în om înşelător,
Că nu cred în iubirea ce semenii-i desparte
Şi nici în duhul lumii, grăbit, nimicitor.
Iertare Îţi cer, Doamne, că fug mereu la Tine,
Acolo unde-n taină mi-arăţi pe celălalt,
Că las pe Tine greul de-a şti ce se cuvine
Şi de-a lupta cu răul în ultimu-i asalt.
Îţi cer iertare, Doamne, că stau mereu de veghe,
Să nu îmi intre-n casă vreun înger “de lumină”,
Robindu-mă minciunii, punându-mă în zeghe,
Voind eu să-ţi fiu roabă, în straiul cel de tină.
Iertare-Ţi cer, iertare, că Tu îmi creşti copila,
Că Tu o legeni pururi, cu mâna Ta cerească;
În Tine are viaţa, şi dragostea, şi mila,
În mine numai ruga aceasta omenească.
Mă iartă, Doamne, astăzi, că multe nu pot duce,
Ci doar pe cele care, uşoare, mi le-ai dat,
Spre-a Te slăvi în ele - Tu, singura mea cruce
A cărei greutate sporeşte ne-ncetat.
Doamne pe noi miluieste-ne!
Doamne ajută-mă să cunosc şi să curăţ cu lacrimi sufletul de păcatele mele.
Ajută-mă să mă rog Ţie în toată clipa, să Te slăvesc neîncetat , să Te mărturisesc înaintea oamenilor cu smerenia pe care de la Tine o cer.
Ajută-mă să simt bucuria şi dulceaţa rugăciunii, să se înalţe cu aripi de foc sufletul meu şi nu să coboare în pustiul şi răceala vieţuirii fără de Tine.
Ajută-mă, Doamne, cu Harul Tău, cel alinător şi vindecător de toate suferinţele.
Mă rog Ţie pentru sănătătea trupească şi sufletească, dobândirea înţelepciunii, mântuirea familiei, a prietenilor, a neamului meu şi a tuturor făpturilor Tale, una cu mine.
Scapă-mă de toată mândria, trimite-mi povăţuitori dintre cei iubiţi şi smeriţi ai Tăi, fereşte-mă de cel viclean, cu îndemnurile şi învăţăturile sale mincinoase.
Ţine-mă vie în frica şi în iubirea de Tine, precum şi în Biserica Ta prin participarea la Sfintele Slujbe, mărturisirea Crezului Ortodox, împărtăşirea cu Sfintele Taine, pomenirea şi slujirea aproapelui.
Nu mă lăsa în ispita vremurilor, în trândăvie, în adunarea de avuţii, în petrecerea, dezordinea şi curiozitatea lumească, ci scoate-mă-mă din ele pe mine cu inima Ta neîncetând a iubi, întreagă, pe fiecare în parte.
Ai milă, Doamne! Greşelile mele iartă-le, învaţă-mă şi pe mine iertarea. Adu-mi aminte în clipa mâniei de blândeţea Ta îndelung răbdătoare.
Nu lăsa sufletul meu să se tulbure pentru cele ce trec odată cu lumea, ci întăreşte-mă în nădejdea vieţuirii cu Tine şi cu aleşii Tăi în bucuria cea fără sfârşit.
Nu mă lăsa, Doamne, să mă întristez în niciunul dintre ceasurile grijilor şi durerilor mele, nici să uit de Tine, de suferinţele şi de binefacerile Tale.
Întoarce-mi inima împovărată către Maica Ta, Cea grabnic ajutătoare, către Îngerul păzitor, către Sfinţii Tăi, mereu săritori la vreme de tulburare şi de necaz. Pentru rugăciunile lor, miluieşte-mă.
Fereşte-mă de închipuiri, de visele sterpe, de vorbirea-n deşert, dăruieşte-mi căldura iubirii de Tine, cea care înmulţeşte talanţii şi face să rodească seminţele.
Ajută-mă să cunosc drumul meu, să merg pe el, păzind în tot locul şi în toată vremea poruncile Tale.
Tot lucrul de acasă şi din afara casei să îl săvârşesc în prezenţa Ta, închinându-Ţi-l şi mulţumindu-Ţi pentru a-l fi dus la bun sfârşit.
Fă să fie primit cu bucurie şi să mişte către Tine sufletul aproapelui meu.
Doamne, fii începutul, cuprinsul şi sfârşitul fiecărei zile, pe care ajută-mă s-o trăiesc ca şi cum ar fi ultima, dăruită mie întru împlinirea cu bucurie şi fără amânare a voii Tale.
Amin.
Doar Tu
Să laşi stropul viu, de rouă, pe bobocul efemer,
Chiar Tu, Doamne,-n zorii zilei,
Întinzi mâna Ta, din Cer.
S-aduci inimii Iubirea mai presus de-nchipuire,
Chiar Tu, Doamne, vii în lume,
Spre-a ispitei osândire.
Să-mplineşti ruga durerii, în fierbintelei-i suspin,
Tot Tu, Doamne,-alergi, în Duhu-Ţi,
Să mai scoţi din carne-un spin…
Doar, Tu, Doamne Îţi faci cruce din revoltă şi-nşelare,
Ca tot omul să îşi afle, liber,
Dreapta sa cărare.
E totul poezie, totu-i cânt,
E voia Ta în cele câte sunt…
Nu pot trăi altfel de cum mi-ai dat,
Dorindu-Te în suflet ne-ncetat!
Doar prin iubire ştiu Te slăvesc,
Pe Tine, în acei ce mă iubesc!
În fiecare suflet de copil,
Eşti Tu, Părinte-al celui mai umil.
În omul aplecat sub a sa cruce
Tu eşti, de fapt, acel care o duce.
În ochii plânşi ai firii necăjite,
Lumină eşti, a milei înmulţite.
Cum pomul vieţii ar mai da în floare
De n-ai fi Tu grădina roditoare?
Doamne, umple cu Iubire
Clipa ce mi-ai dat-o dar
Şi Grădina Bucuriei
O îmbracă-n al Tău har!
De nu eşti, nu am pe nimeni,
De nu vii, mă rătăcesc,
Şi, în oameni, cât Te caut,
Nu e chip să Te găsesc.
Tu eşti doar unde iubirea
Se deschide, ca o floare,
Când un suflet îi dă apă,
Iar alt suflet îi dă soare.
Tu vii numai unde roua
Cu o frunză se adună,
Ceasu-ntâi al dimineţii
Să-l petreacă împreună.
Şi rămâi, sfântă lumină,
Mărturie dând de toate,
Unde doi Ţi se închină,
Printre clipe măsurate.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu